Diorama este o vitrină tridimensională care reproduce porțiuni de peisaj în care se expun diferite animale împăiate, forme de relief, obiecte. Scopul este redarea cât mai aproape de realitate unui ecosistem. Dioramele au fost folosite prima dată în lume în Muzeul de Istorie Naturală Grigore Antipa și prezentau ecosisteme din Bărăgan, munții Carpați și Delta Dunării. Ulterior, în 1907, Antipa a creat diorame biologice din diverse zone ale lumii, inspirând astfel numeroase muzee din lume să îi ceară sprijinul pentru a crea la rândul lor aceste „ferestre spre locuri minunate”. Astfel, Grigore Antipa publică în 1934 lucrarea „Principes et moyens pour la réorganisation des musées d´histoire naturelle”. Dioramele lui au dat startul unei noi etape în evoluția și organizarea muzeelor de istorie naturală.
Însă Grigore Antipa este o personalitate care depășește cu mult granițele complexului muzeal. El a fost biolog darwinist, naturalist, zoolog, ihtiolog, ecolog, oceanolog și profesor universitar. A fost întemeietor al școlii românești de hidrobiologiei și ihtiologie, creator al Institutului Biooceanografic din Constanța, director al Muzeului Național de Istorie și membru al Academiei Române.
Născut în 1867 la Botoșani, România, a rămas orfan de mic și a fost crescut de mătuși. Crescând, a obținut o bursă regală și făcut studii universitare în Germania cu inventatorul ecologiei, Ernst Haeckel. Apoi cercetările sale au continuat în Franța și Italia unde a și descoperit o nouă specie de meduză lângă insula Capri.
La revenirea în țară regele Carol i-a pus la dispoziție crucișătorul Elisabeta cu care Antipa a întreprins primele cercetări marine în Marea Neagră și Delta Dunării. Este considerat precursorul hidrobiologiei, insipirând și în acest domeniu numeroși cercetători pe plan mondial.
Așa cum arată și numele, Antipa a fost directorul Muzeului Național de Istorie Naturală timp de 54 de ani (1892-1944). În această perioadă, muzeul s-a dezvoltat și a evoluat foarte mult, devenind un exemplu pentru alte muzee din lume. Dioramele au reprezentat un salt în modalitatea în care un muzeu își prezenta exponatele și au fost replicate peste tot în lume, fiind și în zilele noastre modalitatea ideală de reprezentare a unui ecosistem.
la fel de importantă a fost contribuția lui Grigore Antipa la exploatarea rațională a pescăriilor din lunca și Delta Dunării. Sprijinit de regii Carol I și Ferdinand, Antipa a aplicat acest plan, dublând în acest fel producția de pește și icre negre fără a distruge mediul natural de reproducere a peștilor. Planul său a funcționat atât de bine încât a funcționat timp de 20 de ani, până în 1965.