Castelul Corvinilor, legende și istorie de top 10 cele mai speciale destinații din Europa

Atestat documentar pentru prima dată în 1443, Castelul Corvinilor sau Huniazilor se află în top 10 cele mai speciale destinații din Europa. Este unul dintre cele mai mari castele din Europa și considerat una dintre cele șapte minuni are României. Cu o arhitectură gotic-renascentistă, care duce cu gândul la basme și legende, castelul a fost martorul a peste 600 de ani din istoria zbuciumată a României și aduce cu el legende de iubire, intrigi sau întâmplări ciudate. Plimbându-se prin castel, călătorul se transpune parcă în vremuri de mult uitate, cu domnițe, prinți, boieri, războaie și prizonieri.

Primit în 1409 de la Sigismund de Luxembourg, regele Ungariei și Croației, castel este moștenit de Iancu de Hunedoara care, în 1443, începe transformarea cetății în castel.

Este o construcție impunătoare, prevăzută cu turnuri, bastioane și un donjon. Castelul a fost restaurat și transformat în muzeu. Castelul Huniazilor în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73

Cetatea a fost una dintre cele mai mari și vestite proprietăți ale lui Iancu de Hunedoara. Construcția a cunoscut în timpul acestuia însemnate transformări, servind atât drept punct strategic întărit, cât și drept reședință feudală. Cu trecerea anilor, diverșii stăpâni ai castelului i-au modificat înfățișarea, îmbogățindu-l cu turnuri, săli și camere de onoare. Galeria și donjonul . Ultimul turn de apărare (turnul „Ne boisa” = Nu te teme), rămase neschimbate de pe timpul lui Ioan de Hunedoara, precum și Turnul Capistrano (după numele lui Ioan de Capistrano, un vestit călugăr franciscan) reprezintă câteva dintre cele mai semnificative părți ale construcției. Mai pot fi amintite Sala Cavalerilor (o mare încăpere de recepții), Turnul buzduganelor, Bastionul alb care servea drept depozit de bucate și Sala Dietei, având medalioane pictate pe pereți (printre ele se găsesc și portretele domnilor Matei Basarab din Țara Românească și Vasile Lupu din Moldova). În aripa castelului numită Matia se mai deslușește destul de vag, o pictură referitoare la legenda cu corbul de la care se zice că își trag numele urmașii lui Ioan de Hunedoara (Corvini). În curtea castelului, alături de capela zidită tot în timpul lui Ioan de Hunedoara, se află o fântână adâncă de 30 de metri. (wikipedia)

Legendele castelului

Legenda lui Vlad Țepeș

Deși încă cu rang de legendă, ea nefiind confirmată de către istorici, povestea spune că Vlad Țepeș ar fi fost întemnițat între zidurile castelului timp de 7 ani. Astfel, Castelul Corvinilor a devenit cunoscut în întreaga lume datorită alăturării numelui său de cel al contelui Dracula, personajul scriitorului irlandez Bram Stoker.

Se spune că în timpul în care domnitorul muntean Vlad Țepeș ar fi fost ținut prizonier în castel, oamenii din zonă erau înspăimântați și înfigeau cuțite în ușă sperând că în acest mod nu vor fi vizitați de Dracula. De asemenea, cei care îl aveau în grijă erau îngroziți de obiceiurile acestuia, el obișnuind să prindă șobolani și să îi omoare pentru propria distracție.

O legendă contestată

Legenda a fost preluată şi dezvoltată în Occident, în ultimele decenii. În anul 1969, spre exemplu, celebra Aline Mosby, singura jurnalistă americană care l-a intervievat pe Lee Harvey Oswald, ucigaşul preşedintelui J.F. Kennedy, scria într-un amplu documentar despre castelul în care a trăit şi a păcătuit Dracula. „Cei mai mulţi dintre sătenii din zona Transilvaniei nu ştiu nimic despre Dracula. Dar localnicii din Hunedoara îşi amintesc poveştile pe care bătrânii lor le şopteau despre un spirit vampir numit Dracula, care nu putea fi omorât decât dacă îi era înfipt un par ascuţit în inimă. Dracula avea picioare de capră şi pentru a-l putea ţine departe de casele lor, localnicii înfigeau un cuţit în uşa casei”, scria Aline Mosby. Oamenii îi povestiseră jurnalistei că sub castel ar fi existat un tunel plin cu ţepuşe, unde Dracula ar fi locuit în timpul zilei. Şi că în părţile locului, încă se practică străpungerea inimilor celor morţi cu un ţăruş, pentru ca aceştia să nu se ridice din cripte, transformaţi în vampiri. „Castelul din secolul al cinsprezecelea se ridică din prăpastie şi străpunge cerul gri al iernii. Este (..) un loc al umbrelor, unde vântul suflă rece printre meterezele, şi printre ale cărui ferestre înalte şi înnegrite nu trec razele soarelui”, relata autoarea reportajului dedicat şederii lui Dracula în Hunedoara, publicat de UPI (United Press International). (adevarul.ro)

Legenda fântânii

O altă legendă legată de Castelul Corvinilor, de data aceasta atestată, este cea legată de fântâna din curtea interioară. Aceasta a fost săpată de trei prizonieri turci cărora Iancu de Hunedoara le-a promis că vor fi eliberați dacă vor găsi apă. După 15 ani, la 28 de metri săpați în stâncă, cei trei găsesc apa mult-așteptată. Între timp însă Iancu de Hunedoara murise iar soția sa, Elisabeta Szilágyi, refuză să îi elibereze, hotărând în schimb ca aceștia să fie uciși. Ca ultimă dorință, aceștia cer să fie lăsați să scrie o inscripție pe cheile fântânii, inscripție care se regăsește și astăzi pe unul dintre contraforții capelei. Scrisă în limba arabă datând secolului XV, inscripția a fost descifrată de către Mihail Guboglu și spune următoarele:  „Cel ce-a scris-o este Hassan, prizonier la ghiauri în cetatea de lângă biserică”. Inițial, se spunea că de fapt pe fântână scria: „Apă ai, inimă nu” ca urmare a deciziei stăpânei castelului să nu respecte promisiunea și, dimpotrivă, să îi omoare.

Legenda corbului

Pe blazonul familiei Corvinilor este inscripționat un corb care ține în cioc un inel de aur. Atribuirea acestui simbol al familiei are o legendă. Se spune cã Iancu de Hunedoara era fiu nelegitim al lui Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei, cu o frumoasă femeie din Țara Hațegului, pe nume Elisabeta.

Pentru a o feri de necinste, regele îi dă de soț pe unul din vitejii săi, Voicu, dăruindu-i totodată și un inel ca și dar pentru copilul nenăscut, cu scopul de a fi recunoscut atunci când va crește și va merge la curtea regală. În timpul unei călătorii făcute de familia lui Voicu, poposind pentru a prânzi, inelul este uitat pe o margine a ștergarului pe care erau puse merindele. Un corb, atras de strălucirea inelului îl fură, încercând să plece cu el. Copilul Iancu (Ioan) de Hunedoara ia un arc și săgetează corbul, recuperând astfel inelul. Atunci când crește și ajunge la curtea regală, povestește această pățanie, iar regele, impresionat de această istorie, decide ca simbolul familiei hunedorenilor să fie corbul cu inel de aur în cioc.

De altfel, și numele familiei provine din latinescul „Corvus”, care înseamnă „Corb”, o pasăre care simboliza în evul mediu înțelepciunea și longevitatea.(castelulcorvinilor.ro)